A teraz, v jeho novom svete, neladila s jeho farebnou paletou.
Prinútila sa opýtať: „Kto to je?“
Nathanova odpoveď prišla príliš rýchlo.
„Jennifer. Je to influencerka. Spolupracujeme. Rozumie tomuto prostrediu lepšie ako ty.“
„Tomuto prostrediu?“
„Brandul meu,” a izbucnit ea. „Imaginea mea. Viitorul meu.”
Brooklyn se uită la portretul de nuntă care încă atârna pe peretele din bucătărie, la cel pe care Nathan uitase, se pare, că nu-l poate șterge din viața reală.
Dădu încet din cap, deși el nu o putea vedea.
„Perfect,” spuse ea.
Nathan ezită. „Ce ar trebui să însemne asta?”
Brooklyn închise apelul.
Nu țipă. Nu plânse. Nu aruncă telefonul. Stătea în bucătărie, în timp ce ploaia bătea în fereastră, și ceva din interiorul ei se imobiliză complet.
Apoi deschise aplicația bancară.
Contul se încărcă.
Utilizator autorizat: Nathan Cole.
Credit disponibil: 48 900 $.
Brooklyn își încordă maxilarul.
Acest cont nu luase naștere datorită „esteticii” lui Nathan. Luase naștere datorită mâinilor ei, spatelui ei, nopților ei nedormite, umerilor ei dureroși după ce stătea deasupra scaunelor stomatologice până la șapte seara. Luase naștere datorită endodonțiilor de urgență, programărilor de weekend și orelor suplimentare pe care Nathan le numise cândva „plictisitoare, dar utile”.
Utile.
Asta era ea pentru el.
Nu frumoasă. Nu iubită. Utilă.
Brooklyn apăsă pe setările de acces ale lui Nathan. Degetul ei mare plutea deasupra limitei de cheltuieli.
Pentru o singură secundă se gândi la bărbatul pe care îl luase de soț – la tânărul creator fermecător de la atelierul din Boston, care se uita la ea de parcă ar fi fost cea mai bună din toată încăperea. Își aminti cum gătea paste desculț în primul lor apartament. Își aminti jurămintele lui de căsătorie, mâinile lui tremurânde, promisiunea lui că o va alege în fiecare versiune a vieții.
Apoi se uită din nou la fotografia lui Jennifer de pe pagina lui.
Reduse limita zilnică de cheltuieli a lui Nathan la nouăzeci și nouă de dolari.
Nu la o sută.
La nouăzeci și nouă.
Apoi apăsă pe salvează.
Telefonul scoase un sunet curat și rece.
Brooklyn privi afară la ploaie și șopti: „Să vedem ce se potrivește acum în estetica ta.”
Până dimineață dormise exact douăzeci și trei de minute.
La 7:45 Brooklyn ajunse la clinică înaintea oricui altcuiva. Pe coridoare mirosea slab a dezinfectant și a cafea. Aprinse luminile, pregăti tăvile cu instrumente, verifică programul pacienților și zâmbi recepționerei de parcă căsnicia ei nu se prăbușise cu șase ore în urmă în întuneric.
Primul ei pacient era un adolescent nervos căruia urma să-i plombeze o carie. Brooklyn îi amorți gingia cu mâini sigure, vorbi încet și îi repetă că este foarte curajos. Înăuntrul capului ei însă, o singură propoziție se derula iar și iar.
Nu mai încapi în estetica mea.
La 8:12, între pacienți, căută numele pe care colega ei Ivy îl menționase cândva la prânz: Ezekiel Moore, detectiv particular, fraudă financiară și cazuri de infidelitate.
Atunci Brooklyn râsese de asta.
Acum scria un e-mail cu mâini care abia îi tremurau.
Am nevoie să verificați relația soțului meu cu o femeie de pe Instagram. De asemenea, am nevoie să știu dacă au fost folosite abuziv finanțele comune ale căsătoriei.
La 8:39 Ezekiel răspunse.
Vă puteți întâlni astăzi?
La 3:02 după-amiaza, Brooklyn stătea într-un birou îngust de pe Boylston Street față în față cu un bărbat cu ochelari cu ramă de argint și o față care arăta de parcă văzuse sute de oameni aflând cele mai rele lucruri despre cineva pe care îl iubiseră.
Și-a pus telefonul pe biroul lui și a deschis profilul Jennifer.
