A fost de acord să se întâlnească a doua zi la notariat și să examineze acordul.
În acea seară, Arturo i-a trimis o înregistrare video.
În ea, Mauricio cina liniștit cu un avocat și un medic.
Nu mai plângea.
Râdea.
– Mâine semnează procura generală – a spus Mauricio. – După aceea vom aranja totul ca să pară că a suferit o criză nervoasă. Doctorul va trimite o ambulanță privată, îi va administra sedative, iar cât timp e închisă în instituție, noi vom vinde tot ce are.
– Și dacă depune plângere? – a întrebat avocatul.
Mauricio și-a ridicat paharul.
– Cine o să creadă o femeie declarată oficial incapabilă mintal?
Telefonul i-a căzut Lucíei din mână.
Cu doar o oră înainte, acest om plânsese pe umărul ei.
Iar acum punea la cale un plan ca să-i ia compania, casa și chiar libertatea.
Lucía a ridicat telefonul și i-a trimis lui Arturo un singur mesaj:
„Merg mâine. Dar de data asta, ei vor fi cei care își semnează propria pierzanie.“
PARTEA 3
La 11.55, Lucía a intrat în biroul notarial din Providencia.
Mauricio era deja așezat la masă.
Când a văzut-o, s-a ridicat cu un zâmbet mieros.
– Știam că încă mă crezi.
Pe masă se afla un dosar gros.
Notarul Julián Medina și-a ajustat ochelarii.
– Doamnă Hernández, domnul Salgado a solicitat pregătirea unei procuri generale pentru administrarea patrimoniului și anumite tranzacții imobiliare.
Lucía s-a uitat la Mauricio.
– Ăsta e lucrul pe care vrei să-l semnez?
– Doar ca să putem vinde totul repede – a răspuns el. – Bineînțeles, tu vei primi banii.
Lucía și-a deschis geanta.
– Aș vrea mai întâi să depun asta.
A scos documentul prin care se anulează toate împuternicirile de administrare ale lui Mauricio în Transportes Salgado, împreună cu procesul-verbal al adunării extraordinare convocate de acționarul majoritar.
Mauricio a citit primele câteva rânduri.
Zâmbetul i-a dispărut de pe față.
– Ce este asta?
– De astăzi nu mai conduci Transportes Salgado.
– Nu mă poți concedia din propria mea companie!
Lucía a pus documentele de proprietate și extrasul din registrul comerțului în fața lui.
– Spui asta de ani de zile. Dar voi înșivă ați transferat majoritatea acțiunilor pe numele meu.
Apoi a arătat extrasele bancare.
– Acestea sunt plăți legate de accidentul Camilei. Ați folosit semnătura mea electronică și fondurile companiei fără permisiunea mea.
Mauricio s-a îngălbenit.
– Nu ai habar ce faci.
– Pentru prima dată în viață știu exact ce fac.
Mauricio s-a uitat la notar.
– Julián, cheamă un doctor.
Notarul nu s-a mișcat.
– Niciun doctor nu vine.
– Ce?
Ușa s-a deschis.
A intrat Arturo însoțit de doi avocați.
Mauricio a înțeles imediat.
– Ticălosule…
„S-a făcut o copie de rezervă a înregistrării video de aseară“, a spus Arturo. „Pe ea se aude conversația lor în care discută despre cum plănuiesc să o seducă ilegal pe soția lui și apoi să folosească procura pentru a dispune de bunurile ei.“
Mauricio a făcut un pas înapoi.
Lucía l-a privit câteva secunde lungi.
Nu mai vedea omul de care se îndrăgostise cândva.
În schimb, vedea pe cineva care folosise fiecare amintire a căsniciei lor ca pe o armă împotriva ei.
„Ai două opțiuni“, a spus ea. „Putem preda imediat autorităților competente toate dovezile despre transferurile bancare, abuzul de semnătura mea și planul vostru de ieri. Sau vei recunoaște banii luați din firmă pentru nevoi personale și vei accepta un audit complet.“
„Mă șantajezi.“
Unul dintre avocații lui Arturo a clătinat din cap.
„Nu. Vi se oferă oportunitatea de a vă documenta voluntar obligațiile anterioare. Dacă refuzați, toate părțile implicate vor întreprinde acțiunile legale necesare.“
Pentru prima dată în viață, Mauricio a început să citească documentele cu atenție.
Conturi personale decontate pe cheltuiala companiei.
Călătorii.
Ceasuri.
Restaurante.
Plăți făcute către Natalia.
Retrageri nejustificate de numerar.
Suma preliminară depășea 4,2 milioane de pesos.
Câteva ore mai târziu, Mauricio a părăsit biroul notarial fără a mai avea control asupra companiei, însoțit de avocatul său.
Teresa însă și-a transformat înfrângerea personală într-un război public.
În aceeași seară, pe Facebook a apărut o înregistrare video în care plânge în fața altarului.
„Am primit-o pe Lucía ca pe propria noastră fiică“, a spus ea. „Nu avea nimic când a venit la noi. Bietul meu fiu i-a dat nume, casă și familie. Iar acum are un iubit milionar și împreună ne-au luat totul.“
Înregistrarea s-a răspândit ca focul.
Mii de oameni au distribuit-o.
Lucía a fost copleșită de mesaje jignitoare.
Într-o după-amiază, o femeie a recunoscut-o în supermarket.
„Fără rușine! Nu ți-e rușine că ai lăsat o femeie în vârstă fără nimic?“
Altcineva o filma.
Când Lucía a ajuns în parcare, două dintre anvelope erau tăiate, iar pe capotă era gravat un cuvânt:
HOȚUL.
În acea noapte, Lucía a plâns pentru prima dată.
Nu din cauza lui Mauricio.
Ci din pură epuizare.
Voia să le dea înapoi totul.
Casa.
Compania.
Depozitele.
Orice, doar ca să-și recupereze în sfârșit viața.
Arturo a ajuns la scurt timp după aceea.
S-a uitat la mașina avariată.
